Termenul logopedia provine din limba greaca si este format din doua cuvinte: “logos”, care inseamna cuvant si “paideia”, care inseamna educatia copiilor. Asadar, in cateva cuvinte, logopedia se ocupa cu educatia vorbirii a copiilor.
Logopedia se refera la reeducarea tulburarilor innascute ale copiilor sau adultilor, incluzand astfel aspectele relative ale oralului cat si a scrisului. Este vorba de stiinta care diagnosticheaza si trateaza problemele de vorbire, de inghitire si de voce. Putem considera ca, limbajul este o materie care ne preocupa atunci cand in loc sa faciliteze comunicarea, o impiedica.
Persoanele care diagnosticheaza logopedia, sunt patologul, neuropsihologul sau logopedul, iar acestia trebuie sa:
-dispuna de ample cunostiinte pertinente referitor la dezordinea vorbirii si a limbii;
-aiba autoritate referitor la ajutorul unei persoane (adica pacientul), acest lucru consistand in a intelege si trata problemele de vorbire a acesteia.
Un logoped se ocupa de problemele orofaciale prin intermediul unei terapii miofunctionale. In alte tari, un profesor de limba materna, se poate confunda cu un logoped deoarece teoretic fac acelasi lucru. Logopedia, spre exemplu, se poate ocupa de tratamentul afaziei, aceasta reprezentand pierderea sau tulburarea capacitatii de-a vorbi din cauza unei leziuni in ariile limbii. Aceasta disfunctie face imposibila sau diminueaza capacitatea de comunicare prin intermediul limbajului oral, scris sau cel al semnelor.
O alta disfunctie este disfazia. Aceasta este de obicei detectata in copilarie si este o anomalie cauzata de o leziune cerebrala. Printre alte tipuri de disfazii, se pot mentiona: tulburarile expresive, tulburarile ce afecteaza intelegerea, agnosia auditiv-verbala si altele.
Specialistii spun ca, acesti indivizi care sunt afectati de disfazie, pot suferi probleme psihologice daca nu sunt tratati la timp intr-un mod eficient. Disfazia poate fi diagnosticata de un neuropsiholog, alaturi de un logoped.
Cum aflam simptomele?
- Nu intelegem cand vorbeste copilul/copila;
- Cu frecventa, copilul/copila “mananca sunete” sau adauga sunete;
- Are dificultati in a pronunta anumite sunete;
- Nu deosebeste zgomotele de sunete;
- Nu vorbeste sau vorbeste prea putin;
- Prezinta schimbari drastice in voce;
- Prezinta alterari fizice, spre exemplu: paralizare cerebrala;
- Prezinta dificultati in momentul scrierii sau citirii corect;
- Respira cu gura deschisa + multe altele.
Premiza logopedului? Sa imbunatateasca si sa se implice la maxim in a da culoare vietii, profitand la maxim de calitatile si capacitatile fiecaruia. Logopedia este o profesie pur si simplu incredibila, aceasta ne arata ca, o privire, un zambet, un oftat sau chiar si un moment de liniste sunt un mod de comunicare.